Cum doare să vezi căzând cerul ca o ploaie de amintiri peste piele. te-am căutat, te-am inventat, din fiecare vis destrămat al rămăşiţelor credinţei mele.
Şi tu, atât de imposibil de uitat, departe de fragilitatea mea ca şi cand nu ai fi. Şi eu sunt aici cu aripile frânte mă întreb de ce prea târziu am deschis ochii spre adevăr spre ceea ce am lăsat să-mi scape.
Mă vezi, sunt disperat Mă dezintegrez în mii fărîme la picioarele tale, ca o bucăţică de trecut care nu mai ştie cum să facă. Sunt disperat să mă întorc la izvorul dragostei tale ce-mi potoleşte setea. Şi iată-mă înecat în lacrimile de ieri, ca şi prima oară.
Spune-mi cum să fac să mă învălui de rara binecuvântare a goliciunii tale, să dau timpul înapoi şi să scriu noi poveşti în cartea iubirii tale.
Şi aşa, să scap de blestemul acesta, să reînnod firele raţiunii care imi lipsea. Priveşte-mă, îţi vorbeşte inima mea. Nu spune ca e prea târziu să pictăm ceruri de fericire.
Mă vezi, sunt disperat, în mii de bucăţi sfărâmat cad la picioarele tale ca o părticică de trecut, care nu ştie cum sa facă. Sunt disperat să mă întorc la izvorul dragostei tale ce-mi potoleşte setea. Şi iată-mă înecat în lacrimile de ieri, ca şi prima oară.
Mă vezi, sunt disperat, în mii de bucăţi sfărâmat cad la picioarele tale ca o părticică de trecut, care nu ştie cum sa facă. Sunt disperat să mă întorc la izvorul dragostei tale ce-mi potoleşte setea. Şi iată-mă înecat în lacrimile de ieri, ca şi prima oară.
Cum doare să vezi căzând cerul
RăspundețiȘtergereca o ploaie de amintiri peste piele.
te-am căutat, te-am inventat,
din fiecare vis destrămat
al rămăşiţelor credinţei mele.
Şi tu,
atât de imposibil de uitat,
departe de fragilitatea mea
ca şi cand nu ai fi.
Şi eu sunt aici
cu aripile frânte mă întreb de ce
prea târziu am deschis ochii
spre adevăr
spre ceea ce am lăsat să-mi scape.
Mă vezi, sunt disperat
Mă dezintegrez în mii fărîme la picioarele tale,
ca o bucăţică de trecut
care nu mai ştie cum să facă.
Sunt disperat să mă întorc
la izvorul dragostei tale ce-mi potoleşte setea.
Şi iată-mă
înecat în lacrimile de ieri, ca şi prima oară.
Spune-mi cum să fac să mă învălui
de rara binecuvântare a goliciunii tale,
să dau timpul înapoi
şi să scriu noi poveşti în cartea iubirii tale.
Şi aşa,
să scap de blestemul acesta,
să reînnod firele raţiunii
care imi lipsea.
Priveşte-mă,
îţi vorbeşte inima mea.
Nu spune ca e prea târziu să pictăm
ceruri de fericire.
Mă vezi, sunt disperat,
în mii de bucăţi sfărâmat cad
la picioarele tale
ca o părticică de trecut,
care nu ştie cum sa facă.
Sunt disperat să mă întorc
la izvorul dragostei tale ce-mi potoleşte setea.
Şi iată-mă
înecat în lacrimile de ieri, ca şi prima oară.
Mă vezi, sunt disperat,
în mii de bucăţi sfărâmat cad
la picioarele tale
ca o părticică de trecut,
care nu ştie cum sa facă.
Sunt disperat să mă întorc
la izvorul dragostei tale ce-mi potoleşte setea.
Şi iată-mă
înecat în lacrimile de ieri, ca şi prima oară.